„Colindatul nu este doar un obicei care să ne aducă aminte de frumusețea sărbătorilor, nu este doar o datină străbună care să ne aducă aminte de cine suntem. Este și aceasta, dar colindatul este, în primul rând, faptul de a binecuvânta casele oamenilor cu colind. Când se colindă în mijlocul colindărilor și prin colindări vine Dumnezeu în casele oamenilor. Așa cum vă ziceam, toți ascultăm colinde și ne bucurăm de ele, dar dacă vreți să aveți parte de bucurie adevărată atunci să ieșiți la colindat.” – pr. Pantelimon Șușnea
„Noi așteptăm să murim ca să mergem în rai dar am văzut că, prin colinde, intri de viu în rai, intri cu totul, cu trup și sânge, cu ultima celulă pe care o ai. Poți să intri în rai prin colinde. Colindele sunt raiul, de fapt, sunt raiul deschis. Am observat că fiecare colindă e o poartă a cerului, dar nu o poartă închisă, ci o poartă deschisă, și prin fiecare colindă intri în rai și raiul intră în tine.” – Pr. Iustin Miron
Perioada Postului Crăciunului este una de bucurie! Din prima zi a postului și până după Crăciun, nu pierdem nicio zi în care să nu colindăm. Până aproape de Ajun colindăm prin oraș și nu numai. Extindem bucuria și prin împrejurimi. Această veselie își are apogeul în tabăra de colinde de la Oașa și Găbud, unde alături de părinți ne pregătim de marele praznic. Și unde să te pregătești mai bine decât în „tinda Raiului?”. În seara de Ajun simți cum cerul, cu toată dumnezeirea lui, colindă. E un moment unic în care fiecare tânăr întâlnește Frumosul din ceilalți și din el. Ceea ce te împlinește total e faptul că după câteva zile petrecute la „poarta Cerului”, mergi și împărtășesti și celorlați din tine, din tot ce s-a zidit înlăuntrul tău. Și astfel, în cele trei zile de Crăciun, ne pornim de la Oașa și Găbud și dăm tot ce avem prin colinde!
Bucuria e desăvârșită atunci când e împărtășită!
„Şi anul acesta am plecat de acasă de Crăciun. E deja al treilea an… Şi anul acesta am fost acasă de Crăciun. Crăciunul nu putea avea un mai frumos «acasă» decât Oaşa şi Găbud. Am fost acolo unde sufletului îi este mai uşor să fie aproape de cer şi să fie părtaş bucuriei Naşterii, acolo unde ne-am întâlnit din nou cu strămoşii noştri în colind. Am fost acolo unde timpul stă în loc pentru a păstra sărbătoarea pură şi unde îţi dai seama că totuşi zilele trec după cât de multă bucurie aduni şi după cât de tare ai răguşit cântând. Am auzit în colinde cântecul cerului îmbinat cu glasurile noastre. Am văzut lumini de ceară şi de trup. Am văzut bucuria în priviri şi am auzit-o în glas. Am văzut cum bucuria se plânge când o bunicuță ne-a ieşit în cale să ne asculte cântându-i şi ei un colind. Am râs. Am avut călăuze minunate, stele vii de la Oaşa. Ne-am întors acasă şi-am adus cerul cu noi.”
Simona Voica, Sibiu
Tabăra de Colinde | 22 – 28 decembrie 2017
Mănăstirea Oașa | Schitul „Sf. Ioan Evanghelistul” din Găbud
Prietenii Manastirii Oasa 