Era contabil in America si nu stia absolut nimic despre Romania. Cartile l-au facut sa se indragosteasca de tara noastra iar inima l-a adus spre Dumnezeu. Parintele Sava, cum i se spune acum, a vorbit despre calea pe care a ales-o cu corespondentul ProTV Alex Dima.
REPORTER: De ce ati ales calea asta?
PARINTELE SAVA: Nu am ales calea asta. Locuind in lume, am fost contabil, am avut un apartament dar am inceput sa simt o chemare launtrica la o viata mai concentrata duhovniceste. Am citit mult despre spiritualitate ortodoxa si ceva in adancul sinelui meu mi-a zis ca asta e ceva pentru mine. La un nivel foarte adanc am simtit o chemare fata de viata calugareasca si pana la urma am intrat la varsta de 40 de ani intr-o manastire in SUA.
N-a fost o schimbare, pentru ca chiar din adolescenta am inceput sa am o viata duhovniceasca. La 20 de ani ma gandeam ca ma voi calugari. Am avut prietene, dar niciodata nu am ajuns la casatorie. Romanele lui Dostoievski au starnit o curiozitate in mine sa invat mai multe despre Biserica Ortodoxa.
In manastire am gasit o carte scrisa de inalt preasfintitul Serafim Joanta care acum e episcop roman la Berlin, o istorie duhovniceasca a Romaniei. Aceasta carte vorbea despre faptul ca de-a lungul secolelor in Romania totdeauna a fost o legatura stransa intre biserica si societatea romaneasca. Tu ca preot ia harletul si adu apa E cea mai buna predica Sfaturile calugarilor care traiesc la granita dintre lumi – snapshot7M-am gandit ce frumos ar fi sa fiu calugar intr-un mediu in care oamenii stiu ce este ortodoxie. Americanii nu prea stiu ce este biserica ortodoxa si nu stiu ce este un calugar. Aceasta idee de fi calugar in Romania m-a captivat atat de tare incat am inceput sa studiez limba romana.
Am fost la Sfantul Munte si apoi am venit aici la Oasa. La inceput n-am fost deloc impresionat. A fost un loc primitiv, baietii de aici au fost prea tineri, nu foarte maturi, mi s-a parut ca manastirea a fost cosntruita cam ieftin, primitiv, simplu. Dupa 3 ani m-am intors la Vatoped si am zis: parinte as prefera sa stau aici, sa nu ma intorc in Romania. Si el s-a uitat la mine cam aspru si a zis: voia lui Dumnezeu. Ce sa zic decat “yes, [sir]”.
Dupa 15 ani aici am vazut o crestere extraordinara. Gasesc prietenie duhovniceasca, slujbe frumoase, duhovnici intelepti si inimile lor se bucura de toate acestea. Avem aici o famile extinsa, ceea ce arata ca Dumnezeu lucreaza ceva aici extraordinar.
REPORTER: Cum este ruptura asta?
PARINTELE SAVA: Este greu, mai ales ca am ramas in lume pana la 40 de ani. Am fost obisnuit cu viata lumeasca, multa mancare, bautura, cel putin o bere in fiecare zi. E o schimbare care vine dintr-o dorinta adanca sa ai o legatura mai stransa cu Dumezeu, o realizare ca o viata lumeasca pana la urma nu aduce un rezultat bun.
Lucrul care imi lipseste cel mai mult este ca, in Carolina de Nord, unde am locuit 9 ani de zile, am cantat intr-un cor clasic. Am cantat in multe concerte cu orchestra cu 150 de de cantareti.
REPORTER: Cum arata Dumnezeu in mintea unui om care lucreaza cifrele?
p. savaPARINTELE SAVA: Cifrele sunt la nivelul mintii. Dumnezeu vorbeste la nivelul inimii. Asta e ceva ce m-a preocupat. Credinta nu este la nivelul mintii, e ceva mai adanc. Nu sunt dovezi deloc, nu sunt dovezi logice, rationale, ca Dumnezeu exista. Mintea stie ca 2 cu 2 fac 4 si Bucuresti e capitala Romaniei, dar inima are o experienta personala. Dumnezeu vorbeste prin inima. Stim prin inima ca Dumnezeu exista.
Dumnezeu este exact ce da sens vietilor noastre si existentei noastre. Viata nu are [sens] – este o plangere foarte comuna printre filosofii existentialisti sau atei. Nu este intamplator ca oamenii care sunt atei zic ca viata este absurda. Daca nu crezi in ceea ce da vietii sens si inteles ti se pare ca viata nu are sens si inteles.
Dupa vreo 2 ani mi-am dat seama ca ma inteleg mai bine cu romanii decat cu americanii. Ma simt confortabil, comod. Acasa. Ma inteleg mai bine cu ei, comunic mai bine cu ei, am mai mult in comun in legatura cu ei. America este o societate antiintelectuala.
Romanii au o simplitate, o harnicie. Foarte multi romani pleaca de aici din motive economice. Este o tragedie nationala, pentru ca daca pleci dim mediu pierzi identitatea. Am vazut insa si ca romanii sunt foarte dezorganizati. Romanii traiesc mai mult astazi, nu planuiesc pentru viitor.
REPORTER: Ce e cel mai greu pentru un calugar?
PARINTELE SAVA: Disciplina ascetica. Pe planul mental este foarte greu. Disciplina fizica este mai usoara decat cea mentala. Exista acest concept de trezvie in viata calugareasca, inseamna a pastra mintea intr-o stare de atentie si concentrare tot timpul asa incat daca vine o ispita, sa elimini acest gand. Asta e trezvie, a pastra mintea intr-o stare de veghe tot timpul. Asa incat orice ispita e respinsa imediat. Asta e ceva extrem de greu, trebuie cultivat.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/…/romania-te-iubesc-manasti…/
Prietenii Manastirii Oasa 