Părintele Teofil și inima sa. Două entități vii, pătrunse în adânc de izvorul nesfârșit al Iubirii de Dumnezeu. Doi munți clădiți în duh de sfințenie, unindu-și cărările în cea mai mare minune a lumii: omul. Câtă bucurie a izvorât inima părintelui Teofil în acest sfârșit de săptămână la Oașa! Prin evocarea sa de către tineri, Cerul s-a deșteptat și a trimis valuri de lumină în sufletele celor adunați. Atmosfera ce nu poate fi retrăită prin cuvinte, ne-a dăruit o concluzie: Prieteniile, într-adevăr, duc în veşnicie!
„Un călugăr trebuie să fie un bătrȃn frumos, un bătrȃn de care să se bucure oamenii” spunea Părintele Teofil Părăian, conturându-și, poate, fără să știe, autoportretul.
A bucurat, a odihnit, a fost Acasă și a lăsat o moștenire, care e mărturia vie a tot ce el a fost și a spus, prin modul ȋn care s-a imprimat ȋn sufletele celor care l-au cunoscut.
Părintele Tinerilor sau al Bucuriei, cum a fost numit, a dat meşteşugul mai departe unor tineri, pe atunci Părinți ȋn devenire, care vorbesc şi ei mai departe limba tinereții, a bucuriei, de la suflet la suflet și de la Dumnezeu, devenind la rȃndul lor odihnitori şi bucurie pentru mii de suflete.
Oaşa este Acasă pentru mulți tineri, pentru că aşa cum spune Părintele Teofil, aici au ȋnvățat că Dumnezeu le zȃmbeşte.
Te invităm la un ospăț al Bucuriei, ȋn care ne ȋmpărtăşim de amintirea a cărei flacără ȋncălzeşte și acum suflete şi vieți, cea a Părintelui Teofil Părăian!